Orbul din Ierihon credea că Iisus Hristos este Dătătorul luminii ochilor săi, dar fiindcă nu avea ochi să-L vadă și să vină să cadă la picioarele Lui și să-L roage pentru vindecarea sa, striga cu glas tare: „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!”
Dar poporul care mergea împreună cu Iisus Hristos nu numai că nu-l ajuta, ci îl și oprea, cât putea, și-i poruncea să tacă. În felul acesta se înfățișează răutatea oamenilor, căci sunt unii oameni care nu numai că nu ajută pe semenii lor să meargă pe calea faptelor bune, ci îi opresc și îi împiedică de la săvârșirea lor. Iar acesta este un păcat deosebit de mare și de vătămător.
„Să nu legi gura boului care treieră”, zice Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu grăiește despre boii care treieră, ci despre oamenii care săvârșesc fapte bune. Să nu legi gura boului care treieră, adică să nu împiedici, să nu silești și să nu oprești în nici un chip pe omul care lucrează lucrul cel bun, ci să-l aperi și să-l ajuți cât poți.
Patriarhul Justinian, Cazanii la toate Duminicile și tâlcuirea Evangheliilor, 1973
