Un om nevăzător s-a apropiat de Iisus, iar El l-a întrebat: „Ce voiești să-ți fac?” Orbul a răspuns: „Doamne, să văd!”. În auzul tuturor, orbul cere, de fapt, ceea ce nimeni altul dintre oameni nu-i poate da, decât numai Iisus Nazarineanul, adică sănătatea ochilor sau vederea.
„Vezi! Credința ta te-a mântuit.” (Luca 18, 42)
Prin această vindecare, înțelegem că Mântuitorul Iisus Hristos nu este indiferent la suferința celor bolnavi, că El ascultă mai ales acele cereri sau rugăminți ale bolnavilor care izvorăsc din credință puternică și rugăciune stăruitoare. Adesea, Iisus, înainte de vindecarea unor bolnavi, vrea să constate cât de mare este credința lor. De ce? Pentru ca ei să conlucreze cu El în vindecare, adică să participe cu toată voința și dorința lor la primirea darului sănătății depline. Iisus voiește ca, odată cu refacerea sănătății oamenilor, să se refacă și legătura personală a acestora cu Dumnezeu, Izvorul vieții și al tuturor darurilor benefice pentru om. De aceea, Iisus îl întreabă pe orb: „ce voiești să-ți fac?”, nu „ce vrei să-ți dau?” Deci, Iisus nu dăruiește omului daruri materiale exterioare lui, ci îi schimbă starea vieții acestuia, îl ridică pe om din starea rea la o viață nouă binecuvântată!
Din cerșetor de la marginea drumului ajutat de alții din milă, orbul de la Ierihon devine un misionar-mărturisitor, preamărind pe Dumnezeu Care l-a vindecat prin omul Iisus din Nazaret, prin Fiul lui Dumnezeu devenit Om pentru mântuirea oamenilor. Orbul acesta, care mai înainte era ajutat de alții să meargă pe drum, acum merge singur, fără ajutor, vede lumina soarelui și fețele oamenilor, dar mai ales vede că viața sa este o viață nouă, izvorâtă din iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru oameni și Îl preamărește pe Dumnezeu Cel Multmilostiv.
PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Evanghelia slavei lui Hristos. Predici la Duminicile de peste an, Ed. Basilica, 2016
