Odată, fratele Constantin (viitorul părinte Cleopa Ilie), a plecat peste munte la sora sa, Ecaterina, de la Mănăstirea Agapia Veche. În pădure, la locul numit Poiana Trapezei, s-a văzut înconjurat de o turmă mare de porci mistreți, fiind amenințat de moarte. Văzând că se apropie de el, a început să cânte cu voce tare condacul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava:
Apărătorului și sprijinitorului creștinătății, împotrivitorului și surpătorului păgânătății, mucenicului celui de curând arătat, ostașului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, și pe credincioși de veselie i-a umplut, toți acum din suflet cântări de mulțumire și de laudă să-i aducem, și cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
În clipa aceea nu a mai văzut nimic în jurul său. După ce a mai urcat puțin și a ajuns în vârful dealului, de spaimă și de oboseală a căzut la pământ. După ce și-a revenit, cu mare greutate a ajuns la Mănăstirea Agapia Veche.
Arhim. Ioanichie Bălan, Viața Părintelui Cleopa, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 1999
