Viața pe pământ este o pregătire
Nemărginită și nemângâiată ar fi fost durerea noastră pentru apropiații noștri care mor, dacă Domnul nu ne-ar fi dat viața veșnică. Viața noastră ar fi lipsită de sens dacă s-ar sfârși la moarte. Ce folos ar fi atunci din virtute și fapte bune? Atunci ar avea dreptate cei care...
Trebuie zisă rugăciunea inimii cu orice preț
Să-şi facă educația prezenței inimii la Dumnezeu, acolo unde își desfășoară arhitectura, acolo unde face inginerie, acolo unde ară cu plugul… omul să aibă o relație cu Creatorul. „Că există ceruri și ceruri” (Ioan 14, 2)! Acestea știe El cui să le dea. Pentru că nu este vorba, dacă...
Da, și celălalt a greșit, dar și eu am greșit
Cum să facem să scăpăm de efectele psihologice ale traumelor din viețile noastre, chiar dacă îi iertăm pe cei care ni le-au pricinuit?
Într-adevăr, fiecare am făcut greșeli în viață, iar greșelile pe care le-am făcut ne revin în minte și provoacă traume psihologice. Lucrul acesta trebuie să se vindece....
Răsucești în rană cuțitul care te-a rănit
Adeseori felul în care reacționezi atunci când treci printr-o supărare, printr-o durere, printr-o rănire, seamănă cu următorul lucru: e ca și când ei ți‑au dat un cuțit, iar tu începi să-l răsucești în propria rană.
Se întâmplă ca celălalt să te lovească. Scoate cuțitul din rană și vezi cum se...
Facă-se voia Ta
Dacă ne vom gândi la prăbușirea lui Lucifer și la căderea primului om, vom vedea că ceea ce l-a prăbușit pe satana și l-a izgonit pe Adam din Rai a fost voia lor proprie, neascultarea lor de Dumnezeu. Și atunci, pentru a ne urca acolo de unde au căzut îngerii...
Nu renunţa la speranţă, căci vei birui!
Condiţia de claustrare fizică determina procesul eliberării sufleteşti, spirituale. Celula nu mai era cameră de pedeapsă şi tortură a izolării prin care şi din care să plângi lumea care chiar ea te-a pervertit, chiar ea te-a hrănit cu lumina falsă a bucuriilor trupeşti, a egoismului şi orgoliului, făcându-te să...
Rugăciunea
Atunci când vrem să ne dedicăm rugăciunii lui lisus, avem o problemă. Suntem închiși în preocupările noastre, presați, obosiți, dezamăgiți, trăim cu spaimă, nu izbutim să fim liberi de gânduri, de patimi, de tulburări. Ne ostenim numai ca să putem dormi, iar ca să ne veselim trebuie să luăm o chitară sau să...
Numai pentru că omul este veșnic, îl iubesc
Dacă vrem să-l înțelegem pe celălalt, trebuie să-l iubim; și dacă-l iubim, ni se luminează adâncurile lui. Nu există lumină în afara iubirii! Nu ajunge să privim numai lucrurile lumii, ca să ne luminăm. Am spus că de-aș avea lumea toată, dacă nu este o persoană care mă iubește,...
Spovedania
Când suntem bolnavi, avem nevoie de doctor. Dar, bolnavi fiind, putem fi încăpățânați și să nu mergem la doctor. Doctorul stă şi te așteaptă sau nici nu știe că eşti bolnav, și tu zaci în păcatele tale, în durerile tale. Cam așa este și cu această stare.
Adică noi avem...
Duhul de nevoință va ajuta mult în moleșeala ce există
Când un om sau un colectiv de oameni au duh de nevoință, aceasta ajută mult. Căci atunci când unul sporește duhovnicește, nu se folosește numai pe sine, ci ajută și pe cel care îl vede. Iar unul care este căldicel, la fel face; influențează și pe ceilalți. Dacă slăbește...
Profeție pentru creștinii din vremurile din urmă
Până la sfârșitul acestui veac nu vor lipsi de pe pământ aleșii lui Dumnezeu, dar nu vor lipsi nici slugile satanei. Dar în vremurile...
Deschide ochii sufletului
„Eu sunt lumina lumii.” (Ioan 8, 12)
Această lumină nu este sensibilă, ci este duhovnicească și aceasta este care luminează sufletul. Nici moartea, nici greșeala...
Sfaturi
A ști încotro mergi
Cine are o busolă și se orientează bine după ea, știe totdeauna cu siguranță încotro se duce. Cine are cuvântul lui Dumnezeu și se conduce mereu, ascultător, după el, știe totdeauna unde va ajunge. Acela știe că se duce spre Dumnezeu, că se duce după Dumnezeu și că va...
Compoziția vieții
Viața omenească nici nu s-ar putea închipui fără de trei lucruri: fericire, nefericire și moarte. Puțină fericire, puțină nefericire și moartea fac cu putință această viață.
Chimia morală a acestei lumi este mult mai interesantă decât chimia fizică.
Fericirea este darul lui Dumnezeu, nefericirea este îngăduința dumnezeiască, iar moartea este biruința...
„Vreau ceva mai adânc” – despre profunzimea Ortodoxiei
Am cazat în chilia mea, acum câțiva ani, pe cineva de la o mănăstire ortodoxă din afara Londrei, vestită pentru ctitorul ei și pentru starețul acestuia: Mănăstirea Cinstitului Înaintemergător de la Essex. Un englez locuia peste drum de mănăstire. Tulburat de biserica lui, a dorit ceva mai duhovnicesc, ceva...
Căderea sau ridicarea creștinului stă în gândirea lui
Adeseori să-ți întrebi conștiința: „Conștiință, spune-mi drept, dacă mor acum, mă mântuiesc? Îi place lui Dumnezeu cum trăiesc eu acum?” Dacă avem o conștiință care a adormit în patimi, nu ne poate da un răspuns bun. Atunci ești nevoit a întreba un părinte sporit. Dacă nu-i adormită conștiința, începe...
Cultura este o „promisiune de fericire”
Maica Benedicta, doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, avea o cultură multilaterală care îi permitea să se miște liber în câmpul artei și al comparațiilor cât mai diverse. Toate aceste lucruri o impuneau atenției și făceau din ea un interlocutor ideal. Curând după ce ne-am cunoscut am lansat o emisiune împreună, la...
Gătește-ți sufletul tău spre ispită!
Să nu crezi că virtutea în cazul unui creștin înseamnă o viață gingașă și că toată pacea noastră, la urma urmei, constă în aceea de a nu purta niciun război. Că ea este virtutea unui ostaș mărinimos și viteaz, care e întotdeauna înarmat, luptă mereu, rabdă toate relele, necazurile...
Minunea Sfintei Împărtășanii în temnițele comuniste, la percheziții
În închisoare, purtam asupra mea o bucățică din Sfânta Împărtășanie, păstrată pentru momente limită. O păstram într-o batistă curată, înfășurată și înnodată, fie legată cu o sforicică în jurul gâtului, fie chiar în buzunar, pentru a-mi fi la îndemână în momentele critice. În timpul perchezițiilor, n-o ascundeam. Aveam credință...
Întristarea peste măsură și nesimțirea sufletească
Plânsul Domnului nu era un plâns pătimaș, ci un plâns învățătoresc. Aceasta se vede din cuvintele Sale: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.” (Ioan 11, 11). Care dintre noi plânge un prieten adormit și despre care așteaptă să se deștepte puțin mai târziu? „Lazăre, vino afară!”...