Ce mare este în ceruri slava Sfântului și Dreptului Simeon, cel care în brațele sale pe Pruncul Iisus L-a primit! Ea se vede dintr-un eveniment din viața Sfântului Petru Atonitul, care se sărbătorește la 12 iunie.
Fiind comandant de oști, Petru a fost luat prizonier și aruncat în temniță în cetatea Samara, de pe malul râului Eufrat. Suferind în temniță, Petru se ruga cu lacrimi Sfântului Nicolae să-l roage pe Dumnezeu să-l scape de acolo, făgăduind că își va dărui după aceea toată viața lui Dumnezeu. Sfântul Nicolae i s-a înfățișat în vedenie și i-a spus că deși el duce rugăciunea lui la Dumnezeu, Dumnezeu nu i-o împlinește, pentru că altădată la greu a mai făcut aceasta făgăduință și nu și-a ținut-o. Apoi, Sfântul Nicolae l-a sfătuit pe Petru să se roage Sfântului și Dreptului Simeon, care este foarte ascultat înaintea lui Dumnezeu, aflându-se aproape de tronul Lui, împreună cu Preasfânta Fecioară și cu Sfântul Ioan Botezătorul.
Petru a ascultat și a început să se roage Sfântului și Dreptului Simeon. Atunci din nou i-a apărut Sfântul Nicolae, împreună cu Dreptul Simeon, dar nu în vedenie, ci aievea. Petru l-a văzut pe Dreptul Simeon în slavă mare, cu fața strălucitoare și îmbrăcat în hainele preoțești ale Vechiului Testament, purtând în mână un toiag de aur. Dreptul Simeon l-a întrebat pe Petru: „Voiești să-ți împlinești făgăduința și să te faci monah?” La aceasta, Petru a răspuns: „Voiesc, Stăpâne, cu ajutorul lui Dumnezeu.” Sfântul Simeon atunci a atins lanțurile lui Petru cu toiagul său și ele s-au topit ca ceara. Deschizând ușa temniței, Sfântul l-a scos pe Petru afară.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. 1, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, 2005
