Pentru că S-a născut și a trăit într-un anumit mediu, El a respectat toate rânduielile și obiceiurile de atunci. Tăierea împrejur trebuie să fie interpretată neapărat în cadrul teologiei chenozei (pogorârii) pe care Hristos și-a asumat-o pentru mântuirea neamului omenesc.
„Toți cei de parte bărbătească ai voștri să se taie împrejur. Să vă tăiați împrejur și acesta va fi semnul legământului dintre Mine și voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească să se taie împrejur în ziua a opta” (Facere 17, 10-12).
Sfântul Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului, spune că multe popoare, cum ar fi idolatrii și preoții egiptenilor, saracinii, ismaeliții (mahomedanii), samaritenii, iudeii și omiriții, aveau tăierea împrejur, dar cei mai mulți dintre ei nu o făceau pentru legea lui Dumnezeu, ci „dintr-un anumit obicei”.
Tăierea împrejur era legată de cucernicia față de Dumnezeu și de ținerea Legii. Ea nu avea numai un scop igienic, ci și un profund conținut teologic și o importanță fundamentală. „Acesta va fi semnul legământului dintre Mine și voi”. Așadar, este vorba despre un legământ al lui Dumnezeu cu oamenii Lui sau despre testament. Un asemenea legământ trebuia să fie întărit prin sânge, lucru întâlnit și în Noul Testament, pentru că noul legământ al lui Dumnezeu cu oamenii se pecetluiește cu sângele lui Hristos.
Tăierea împrejur era semnul recunoașterii cuiva că aparținea poporului lui Dumnezeu, „încât poporul ales este însemnat”. Această practică funcționa ca o reamintire a faptului că israelitenii trebuiau să rămână în cucernicia față de Dumnezeu pe care o avuseseră părinții lor și în neamestecare trupească cu idolatrii și cu alte popoare.
În plus, tăierea împrejur era o preînchipuire a Botezului care avea să fie introdus la timpul potrivit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu Cuvântul, pentru că, în realitate, Botezul este tăierea împrejur a inimii.
Prin tăierea împrejur, Hristos a suferit o mare durere. Aceasta arată totala aplecare a lui Dumnezeu spre neamul omenesc. Unul dintre troparele sărbătorii spune: „Legea plinind, Făcătorul Legii, cu trupul, astăzi, de bunăvoie Se taie împrejur, tăiere făcând iernii păcatului”.
Hierotheos Vlachos, Predici la marile sărbători, Editura Egumenița, Galați
