Adam, aducându-și aminte de cuvintele lui Dumnezeu pe care le-a zis către el, că „în ziua când veți mânca din pomul oprit, cu moarte veți muri” (Facere 2, 17), era foarte întristat și deznădăjduit, căci credea că îndată va muri și el și femeia lui. Dar, auzind de la Dumnezeu cuvântul pe care l-a zis către șarpe că „sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui” (Facere 3, 15), a înțeles că nu va muri îndată, ci mai are de trăit și va naște fii.
Deci, înțelegând că prin sămânța femeii se va izbăvi din tirania șarpelui, s-a bucurat și din covârșitoarea bucurie ce a luat această tainică înțelegere, a numit pe soția sa „Eva”, adică „viață”. Și acest lucru l-a făcut strămoșul nostru Adam pentru două pricini: mai întâi, avea să fie maica tuturor celor vii; iar al doilea, că din ea, prin Fecioara Maria, avea să se nască Iisus Hristos – viața noastră, Care face vii pe toți cei omorâți cu păcatele, dar care cred în El.
Iată, fraților, că cele ce atunci în chip tainic se închipuiau, astăzi cu totul se luminează și se împlinesc. Astăzi, bucuria cea veche a lui Adam se înnoiește și bucuria lui se face bucurie de obște la tot neamul omenesc, fiindcă astăzi Fiul lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei a venit în lume, prin Care șarpele cel înșelător, adică diavolul, s-a biruit. Astăzi, prin Eva cea tainică, Maria, Hristos Viața noastră a intrat în lume. Astăzi, Adam cel Nou vine să mântuiască pe cel vechi și Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Omului, ca să ne facă pe noi, oamenii, fii ai lui Dumnezeu după har. Astăzi, Cel ce Se naște cu trup, Cel nezidit Se zidește și Cel neîncăput Se face încăput. Astăzi, Mesia Hristos vine la noi cu fire străină de a Sa, cu fire omenească.
Arhim. Cleopa Ilie, Predici la Praznice Împărătești și la Sfinți de peste an
