Suntem datori să ne rugăm

Parintele Proclu

Am observat că are mare însemnătate să nu iasă cineva din cuvântul duhovnicului. Pe acele persoane le ajută Duhul Sfânt, care s‑au ostenit să zică tot mai mult: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑mă pe mine păcătosul”. Iar când nu mă vede nimeni și nu mă aude nimeni, pot să zic rugăciunea întâi cu gura, în anumite timpuri chiar și tare, dar totuși să nu audă nimeni. Și dacă simt că aude cineva, trebuie să zic rugăciunea numai în șoaptă. Și când vine cineva, trebuie să zic rugăciunea numai cu mintea, fără să mișc buzele. Și cât timp zic „Doamne, Iisuse” și îmi păzesc mintea, trebuie să‑mi pun în gând că toți sunt mai buni decât mine. Dacă sunt în viața de obște și mă întreabă cineva, eu trebuie să las rugăciunea și să‑l lămuresc. Dar să vorbesc pe scurt. Dacă eu zic rugăciunea minții și nu‑i răspund, el poate să primească de la vrăjmaș ispita că poate am ceva cu el. Cât timp ești începător la rugăciunea inimii, trebuie făcută și pravila. Pe măsură ce sporești la rugăciunea inimii, atunci duhovnicul poate să te îndemne să lași pravila pentru o zi, două, trei sau o săptămână, cât ești ajutat de Duhul Sfânt. În timpul acela, cât Duhul Sfânt vrea să te miluiască, „Doamne, Iisuse” curge ca un izvor din inimă. Când vezi că te‑a părăsit și nu mai poți zice „Doamne, Iisuse”, când începi să simți multe lipsuri și o răceală, atunci trebuie să te forțezi a lua înapoi pravila. Mult ajută, pentru începător, ca rugăciunea noastră să fie amestecată cu lucrarea mâinilor. Toți cei care vor să sporească la rugăciunea inimii trebuie să se culce, dar să nu adoarmă odihniți, ci să adoarmă obosiți de ascultare, obosiți de metanii, de închinăciuni. Că așa spun Sfinții Părinți: întâi răstignirea trupului și pe urmă a minții. Suntem datori să ne rugăm. Sunt momente când vedem că nu ne ajută rugăciunea inimii. Atunci, ne sculăm noaptea la rugăciune și căutăm să nu adormim din împrăștiere. Dacă adormim din „Doamne, Iisuse” și ascultăm de duhovnic, Duhul Sfânt ne va păzi de duhurile înșelării care sunt atât de șmechere. Caută să aducă păreri că cineva mă urăște, ori mă vorbește de rău. Și trebuie ca toți cei care caută să zică rugăciunea inimii să se păzească să nu judece pe nimeni. Am observat asta: cât timp trece un gând prin fața minții că sunt mai bun decât altul, atunci să aștept ispita, că Duhul Sfânt mă va părăsi. […]

Odată, m‑am întâlnit cu cineva și mi‑o spus că nu‑și poate plânge păcatele, iar eu, neavând de lucru, i‑am spus: „E… n‑are nimica! Nu le poți plânge aici, ai să le plângi dincolo!” Și ce să vezi? La acea persoană i‑o intrat în minte de tot Duhul Sfânt, o început a o mustra. Și tot se batjocorea singură întruna: „Da! N‑ai să plângi aici, ai să plângi negreșit dincolo!” Și făcând așa, gândindu‑se așa, s‑a întors la pocăință. Și amu o spus, că sunt vreo zece ani de atunci, că n‑a mai uitat cuvântul ista. Și ista cuvânt așa îl aude în sufletul lui: „N‑ai să plângi aici, ai să plângi negreșit dincolo!”.

 

Sursa: Monah Proclu Nicău, Conștiință, spune-mi tu, Editura Nicodim Caligraful, 2016, Sfânta Mănăstire Putna