Smerenia – scrisoare către o fiică duhovnicească

Sf. Ambrozie de la Optina

Din scrisorile tale se vede că te-ai dăruit neîncrederii într-atât, încât spui că nimeni nu poate să te convingă. Aceasta nu e bine. Spui că nu trebuie ca cineva să te facă să-ți schimbi convingerea. Aceasta înseamnă că ești foarte încrezătoare în neputința de a greși și convingerilor tale și a concluziilor pe care le tragi. Dar aceasta este o trăsătură rea, este simptomul mândriei.

Întotdeauna ai cerut ca Dumnezeu să-ți dăruiască smerenie. Însă nu Dumnezeu dă acest dar. Dumnezeu este gata să-l ajute pe om să dobândească smerenia și binele în toate, însă trebuie ca și omul să se îngrijească de acest lucru. Sfinții Părinți spun: „Dai sânge și primești duh”. Aceasta înseamnă: ostenește-te până la vărsarea sângelui – și vei dobândi darul duhovnicesc. Tu cauți și ceri daruri duhovnicești, însă îți pare rău de vărsarea sângelui; ție îți place ca nimeni să nu te sâcâie sau să te neliniștească. Dar printr-o viață liniștită cum se poate să obții smerenie? Smerenia constă în faptul că omul se vede pe sine cel mai rău dintre toți – nu numai dintre oameni, ci și dintre animalele necuvântătoare și chiar dintre duhurile rele. Când oamenii se tulbură, iar tu vezi că nu rabzi și te mânii pe ei, atunci să te consideri, cu siguranță, cea mai rea. Sau, de exemplu, când îi judeci și îi bănuiești pe ceilalți, din nou să te consideri, vrând-nevrând, cea mai rea.

Dacă vei plânge pentru răutatea ta și te vei mustra pentru nedreptate și dacă te vei căi sincer înaintea lui Dumnezeu și a părintelui duhovnicesc, atunci vei fi deja pe calea smereniei. Acum ni se pare că e rău ceea ce e dureros, tulburător și neplăcut. Este adevărat, însă este folositor pentru suflet. Îți spun, de asemenea, ni se pare că sunt nefolositoare pentru suflet. Dar toate acestea ți se întâmplă pentru că nu înțelegi viața duhovnicească. Totuși Dumnezeu a numit drumul spre Împărăția Cerească o cale îngustă. Dar dacă nu te-ar tulbura nimeni și ai rămâne în starea de liniște, atunci cum ai putea să-ți cunoști răutatea? Cum ai putea să-ți vezi lipsurile? Nu ai putea nicicum să te vezi rea, ci imediat ai începe să te consideri îndreptățită și s-ar putea să ajungi să-ți pierzi mințile. Au fost multe exemple asemănătoare chiar în ochii noștri.

Te întristezi pentru că, după cum ai observat, toți caută să te umilească. Dacă vor cu tot dinadinsul să te înjosească înseamnă, că vor să te smerească, dar și tu însăți să-i ceri lui Dumnezeu smerenie. De ce să te mai superi pe oameni după aceea? Tu te plângi de nedreptatea oamenilor, care te înconjoară cu privire la atitudinea lor față de tine. Dacă vrei să reușești să împărătești cu Domnul Hristos, atunci uite-te la El și vezi cum a procedat față de dușmanii care L-au înconjurat: Iuda, Ana, Caiafa, cărturarii și fariseii, toți cei care I-au pregătit moartea. Se pare că El nu S-a plâns de nimeni, nici de faptul că vrăjmașii s-au purtat cu nedreptate față de El. Însă în toate chinurile cumplite la care a fost supus de dușmanii Lui, El a văzut voința unică a Tatălui Său Ceresc pe care s-a hotărât să o îndeplinească și a împlinit-o până la ultima Lui suflare, neținând cont de faptul că instrumentele cu care a fost împlinită voia Tatălui Său au fost oamenii cei mai nelegiuiți. El a văzut că acționează în grabă și în neștiință și de aceea nu i-a urât, ci S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac”.

Nu analiza faptele oamenilor, nu judeca și nu spune: „De ce e așa, pentru ce e aceasta?”. Mai bine spune în sinea ta: „Dar ce treabă am eu cu ei? Nu eu trebuie să răspund pentru ei la Înfricoșătoarea Judecată a lui Dumnezeu”. Îndepărtează-ți fiecare gând de la judecarea faptelor oamenilor și roagă-te cu sârguință lui Dumnezeu, ca El singur să te ajute în acest lucru. Deoarece fără ajutorul lui Dumnezeu, noi nu putem să facem nimic bun, după cum Însuși Domnul spune: „Fără Mine nu puteți să faceți nimic”.

Păzește-te de neîncredere ca de foc, pentru că vrăjmașul așa îi prinde pe oameni în plasa lui și se străduiește să prezinte totul în chip denaturat: ce e alb în negru și ce e negru în alb, așa cum a procedat cu protopărinții Adam și Eva în Rai.

Patericul de la Optina, Editura Egumenița

Distribuie