Atât de repede gândim cu mintea noastră și punem întrebări fără rost! Punând asemenea întrebări, uităm că rânduiala mântuirii oamenilor a fost făcută chiar de către Sfânta Treime și nici o greșeală nu se poate afla în această rânduială. Împlinind cele spuse de Prorocul, Dumnezeu nu împlinește cuvântul Prorocului, ci pe al Său. Trimițându-L pe Iisus în Egipt, Dumnezeu a avut în vedere mai multe scopuri, așa cum se întâmplă cu tot ceea ce face El. Noi, oamenii, atunci când facem ceva, rareori avem în vedere mai mult de un singur scop, iar Dumnezeu rareori are în vedere un singur scop, atunci când săvârșește o lucrare. El, în înțelepciunea Sa atotcuprinzătoare, are multe scopuri în fiecare dintre lucrările Sale. Trimițându-L pe Iisus în Egipt, scopul lui Dumnezeu a fost, înainte de orice altceva, să apere viața Fiului Său de uciderea care urma să înceapă în Betleem.
Pe lângă aceasta, Dumnezeu a avut în vedere multe alte lucruri. Când fiii lui Iacov, din zavistie, au vrut să-l ucidă pe fratele lor Iosif, atunci Iosif nu a aflat adăpost în Egipt? Acum, când Irod, tot din zavistie, vrea să-L ucidă pe Iisus, El află adăpost tot în Egipt. În felul acesta, Dumnezeu a căutat să repete aceeași lecție pentru iudeii cei cu inima învârtoșată. Mândrindu-se cu neprihănirea și cu credința lor într-un singur Dumnezeu Cel viu, iudeii se grăbesc, din zavistie, să-L ucidă pe cel mai curat dintre cei curați și El fuge de ei și află, ca și Iosif înaintea Lui, un adăpost lipsit de primejdii pentru viețuirea Sa în Egipt, un loc atât de urât și defăimat de către iudei. Doamne, Egiptul cel urât și batjocorit primește sub acoperiș pe Mesia, pe care Ierusalimul cel mândru și „prea înțelept” se grăbește să-L ucidă cu sabia. Dumnezeu a dat iudeilor această lecție prima dată, cu mai bine de o mie de ani în urmă, prin tânărul și înțeleptul Iosif, și acum El o repetă ca să arate neîndreptarea poporului iudeu. În Egiptul cel stricăcios, unde oamenii se închinau crocodililor, întreaga înțelepciune și curăția și-au aflat ascunziș de prigoana bărbaților din Ierusalim, care se mândreau cu credința lor în Dumnezeul Cel Preaînalt.
Eftimie Zigabenul spune: „El a fost trimis în Egipt căci Babilonul și Egiptul, mai mult decât oricare alte părți din lume, erau mistuite de stricăciune. De aceea, El trimite craii de la răsărit și merge El Însuși în Egipt, dorind să întoarcă pe calea adevărului pe fiecare. În felul acesta, El îi învață și pe ei, și pe noi, că cel credincios trebuie, chiar dintru început, să se aștepte la suferință.”
Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana
