Cu siguranță că propovăduirea lui Iisus și chiar numele Său s-ar fi adâncit în uitare, în absența unui episod singular și de neînțeles în afara credinței: Învierea Celui răstignit.
Tradiția transmisă de Sfântul Pavel și de Evanghelii acordă o importanță decisivă mormântului gol și numeroaselor apariții ale lui Iisus înviat. Ele constituie sursa și temelia Creștinismului. Credința în Iisus Hristos înviat a transformat o mână de fugari demoralizați într-un grup de oameni hotărâți și convinși de invincibilitatea lor. S-ar putea spune că apostolii au cunoscut și ei confruntarea inițiatică a disperării și a morții spirituale, înainte de a renaște la o viață nouă și de a deveni primii misionari ai Evangheliei.
Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2000