Un nevoitor, aflând pe un demonizat care nu putea să postească, se ruga cu dragostea lui Dumnezeu, după cum este scris:
„să nu caute cineva ale sale, ci ale celuilalt” (1 Corinteni 10, 24),
ca demonul să se mute în el și acela să fie slobozit. Și Dumnezeu i-a auzit rugăciunea. Și îngreuiat fiind nevoitorul acela de către demon, stăruia în post și rugăciune, dedându-se la multă nevoință. Și mai ales pentru dragostea lui, în câteva zile, Dumnezeu a slobozit demonul din el.
Patericul Mare. Apoftegmele părinților pustiei, Ed. Bizantină, 2015
Citiți și alte articole din seria Înțelepciunea Părinților Pustiei.
