Cât de multe prilejuri de bucurie binecuvântată ne stau înainte prin dărnicia lui Dumnezeu! Din neexistență am fost aduși la existență; am fost făcuți după chipul Ziditorului; avem minte și cuvânt, care ne completează firea; cu ajutorul lor L-am cunoscut pe Dumnezeu. Dacă cercetăm cu luare-aminte frumusețile creației, atunci prin ele citim, ca pe litere, marea înțelepciune și purtarea de grijă de toate a lui Dumnezeu. Suntem în stare să deosebim binele de rău; însăși natura ne învață să alegem ce ne este de folos și să evităm ce ne vatămă. Înstrăinându-ne de Dumnezeu prin păcat, am fost chemați iarăși la înrudirea cu El, fiind izbăviți din necinstita robie prin sângele Unuia-Născut; ne stau înainte nădejdile Învierii, desfătările bunătăților îngerești, Împărăția cea din ceruri, bunătățile făgăduite, care depășesc puterea minții și a cuvântului.
Sfântul Vasile cel Mare, Despre mulțumire, în colecția „Părinți și scriitori bisericești”, vol. 1, Ed. Editura Basilica, București, 2009
