Întâlnindu-se cu Hristos în ținutul Gherghesenilor, demonii care-l stăpâneau pe om sunt siliți să-și demaște numele:
„Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el.” (Luca 8, 30)
O legiune a armatei romane din acea vreme cuprindea nu mai puțin de 6000 de pedestrași, plus trupele auxiliare. Mântuitorul pune această întrebare nu numai pentru ca ucenicii să-și dea seama cât de îngrozitor era răul de care era stăpânit acel om, ci și pentru a-l readuce pe demonizat la conștiința propriei sale personalități, care, în străfundul ei, rămăsese neafectată de demonizare. O condiție a vindecării sale era aceea ca el să realizeze că nu este identic cu puterile cele rele care-i dictau comportarea.
„Iar bărbatul din care ieșiseră demonii îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând: întoarce-te în casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus.” (Luca 8, 38-39)
Dacă „mulțimea” din ținut Îl alungă pe Iisus, acest om, deși nu-i este îngăduit să-L urmeze, se face un adevărat ucenic al Mântuitorului și un apostol al Său pentru cetatea sa, ba chiar pentru întreaga regiune
„Și a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui.” (Marcu 5, 20)
Pr. Prof. Vasile Mihoc, Lumina Evangheliei: exegeze la Evangheliile duminicale, Ed. Agnos, Sibiu 2015
