„Eu sunt lumina lumii.” (Ioan 8, 12)
Această lumină nu este sensibilă, ci este duhovnicească și aceasta este care luminează sufletul. Nici moartea, nici greșeala n-au putut să supraviețuiască, nici să învingă acea lumină, și dimpotrivă, ea iluminează totul, și strălucește prin propria Sa putere; iată pentru ce zice evanghelistul: „și întunericul nu a cuprins-o”. Căci această lumină este de neînvins, și ea nu locuiește în mod voluntar în sufletele care nu voiesc să fie luminate.
Precum nu te poți bucura bine de lumina soarelui, dacă nu sunt deschiși ochii, la fel, nu se participă în mod deplin la această lumină minunată, dacă nu se deschid ochii sufletului, și dacă nu sunt puși în stare s-o primească și s-o vadă din toate părțile. Dar cum se poate? Curățindu-se de toate păcatele sale.
Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia de la Ioan, Editura Pelerinul Român, Satu Mare, 1997
