Avea bătrânul cuvios Coprie aproape de chilia sa, în pustia Egiptului, o grădină mică, în care semăna verdețuri și roade de mâncare, pentru străinii care veneau la el. Iar un închinător de idoli, intrând noaptea în grădină, a furat din roade cât a putut să ducă. Și, ducându-le acasă și punând o parte într-o căldare, a început a le fierbe. Și, fierbând trei ceasuri, și mai mult, și multe lemne arzând n-a sporit nimic, căci nici apa din căldare nu putea să se încălzească. Și s-a mirat omul de acest lucru neobișnuit. Apoi, cunoscându-și păcatul său și înțelegând puterea lui Hristos, care lucrează prin creștini, a luat toate cele furate și pe cele ce erau în căldare și le-a dus la Cuviosul. Și, aruncându-se pe sine înaintea picioarelor lui, și-a mărturisit furtișagul său și a spus minunea ce se făcuse cu căldarea. De aceea, cerea iertare și se ruga să-l facă și pe el creștin. Și, s-a întâmplat ca în acea vreme să fie la bătrânul mulți străini. Și s-au bucurat toți de acea minunată întoarcere spre Hristos a omului aceluia. Iar din roadele acelea s-au ospătat toți și au mulțumit lui Dumnezeu.
Proloagele, în fiecare zi împreună cu sfinții, vol. 2, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2011
