Schimbarea la Față a Domnului ne oferă tuturor viețuitorilor pământului pregustarea stării veacului viitor, pentru ca [concepția legată de] acea stare să nu fie denaturată fie prin superstiții grosolane, fie prin ghiciri, fie prin uitare definitivă, ci ca omul să aibă o concepție clară despre Împărăția cerurilor, pierdută la începutul istoriei umanității, dar pe care milostivirea lui Dumnezeu a binevoit să o înapoieze celor ce-L iubesc. Lumina Domnului Iisus Hristos, transfigurat pe Tabor, a luminat atunci doar trei ucenici aleși, ale căror suflete puteau, în momentul respectiv, să cuprindă un fenomen atât de neobișnuit și cutremurător.
Adierea Împărăției cerului s-a atins doar parțial de apostoli, iar ei au pierdut în acel moment simțul realității lumești. „Bine ne este nouă să fim aici” (Matei 17, 4) – atât de simplu a exprimat Apostolul Petru experiența unei bucurii și a unei desfătări de negrăit, necunoscută pentru el până în momentul respectiv. Schimbarea la Față a descoperit Împărăția lui Dumnezeu printr-un mare har ce-l emana și printr-o lumină nemaipomenită pe pământ, numită de atunci „lumina Taborului”.
Iubirea de oameni a lui Dumnezeu le dăruiește celor rătăciți în viața pământească nu doar o reprezentare autentică a vieții veacului viitor, dar și a căii care duce la ea, pentru ca omul să meargă pe calea indicată în mod conștient, cu inima luminată de credință, nu pe ghicite. Oamenilor li se permite să conștientizeze că Împărăția cerurilor este o realitate cu totul diferită, unde multe dintre ideile noastre pământești vor rămâne în afara ei.
Arhim. Ioan Krestiankin, Astăzi este începutul mântuirii noastre. Predici, Ed. Doxologia, Iași, 2017
