În zilele binecredincioșilor împărați Marcian și Pulheria (450-457) s-a făcut la Calcedon Sinod mare (451), de 630 de Sfinți Părinți din toată lumea. Ei au osândit erezia lui Dioscor și al lui Eutihie, care învățau că Hristos, Mântuitorul lumii, este o persoană numai cu o fire și o lucrare, și nu primeau dreapta credință, care învață că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, unul din Sfânta Treime, Care după întrupare are două firi: dumnezeiască și omenească, unite între ele și lucrând împreună, spre mântuirea noastră.
În timpul Sinodului, de vreme ce ereticii nu voiau să primească dogmele dreptei credințe, Sfinții Părinți au zis către ei: „Scrieți, într-o carte, mărturisirea credinței voastre și vom scrie și noi mărturisirea noastră. Și amândouă scrierile să le pecetluim și să le punem la racla cu preacinstitele moaște ale marii Mucenițe Eufimia. Apoi, să ne rugăm, cu post, lui Dumnezeu, ca prin ea să ne descopere credința cea dreaptă”. Și, pecetluind racla cu pecete împărătească, au pus păzitori. Iar după trei zile de post și rugăciune, deschizând racla, au găsit scrierea dreptcredincioșilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor și răucredincioșilor la picioarele ei. Spre aducerea aminte de această preaslăvită minune din timpul Sinodului, Sfânta mare Muceniță Eufimia se zugrăvește totdeauna cu o scrisoare în mâna dreaptă.
Ea s-a născut și a crescut la Calcedon, lângă Bosfor, și tot aici a primit și cununa muceniciei, în anul 307, pe vremea împăratului Maximian Galeriu. Își închinase viața lui Hristos și, pârâtă fiind că este creștină, a fost chinuită cu roata, dată la fiare și apoi, supusă la alte cumplite cazne, și-a luat cununa muceniciei fiind arsă de vie.
Sfânta Biserică cinstește pomenirea ei și astăzi, 11 iulie, la prăznuirea minunii de la Calcedon a Sfintelor ei moaște, dar și la 16 septembrie, ziua ei de mucenicească pătimire.
Proloagele: în fiecare zi împreună cu Sfinții, vol. 2, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2011
