Prin asprimea și dreptatea sa îi făcu pe toți, pe ostași, pe boieri și pe țărani plecați și ascultători întru toate de poruncile lui, învățând pe fiecare să-și apere patria.
Luptându-se trei bărbați câțiva ani pentru Voievodatul Moldovei, Ștefan, care se deosebea prin șiretenie, neastâmpăr, istețime și îndemânare, înlăturând pe ceilalți doi, cu ușurință puse mâna pe domnie la Români. Prin asprimea și dreptatea sa, nelăsând nici o crimă nepedepsită, îi făcu pe aceștia plecați și ascultători întru toate de poruncile lui. Și nu numai pe ostași și pe boieri, ci chiar și pe țărani îi strânse la arme, învățând pe fiecare să-și apere patria.
Ștefan, bărbat cu un suflet mare, nu s-a îngâmfat în urma biruinței [de la Vaslui – Podu Înalt, 10 ianuarie 1475], ci a postit 4 de zile cu apă și cu pâine. Și a dat poruncă în țara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruință, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că știau toți că învingerea din ziua aceea numai lui i se datorește.
O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanții eroici, de care atâta ne mirăm! În zilele noastre câștigă el, cel dintâi dintre principii lumii, o strălucită biruință asupra turcilor. După a mea părere, el este cel mai vrednic să i se încredințeze conducerea și stăpânirea lumii și mai ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înțelegerea și hotărârea tuturor creștinilor, de vreme ce, ceilalți regi și principi catolici își petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile.
Jan Długosz, Historia Polonia, în Ștefan cel Mare și Sfânt. Portret în cronică, Sfânta Mănăstire Putna, 2004
