- Lipsirea de harul lui Dumnezeu, care este un mărgăritar de un atât de mare preț, încât Domnul Și-a cheltuit tot sângele Său ca să-l răscumpere pentru tine. Fără acest har, sufletul tău, frate, rămâne atât de urât, încât este cu neputință să-l privească cineva așa cum este și să nu moară. O fecioară a văzut un demon care era atât de urât încât ea s-a jurat să aleagă mai bine să meargă pe un drum plin de cărbuni aprinși și de fier roșit în foc, cu picioarele goale, până la capătul lumii, decât să mai vadă vreodată o asemenea priveliște nesuferită. Și cu toate acestea, Dumnezeu i-a spus că ea n-a văzut toată urâciunea demonului.
- Lipsește sufletul tău de dumnezeiasca înfiere, care este un dar anume și însemnat și o harismă atât de înaltă, încât face ca Duhul Sfânt să locuiască în tine cu o ființare și o lucrare aparte și deosebită. Ea te face fiu al lui Dumnezeu și moștenitor al Împărăției Lui, așa încât cea mai măruntă faptă a ta este de un preț atât de mare cât este și întreg Raiul.
- Te lipsește, frate, de moștenirea veșnică a Raiului, pe care Tatăl tău cel ceresc era gata să ți-o dea.
- Te lipsește de toate plățile tuturor faptelor bune pe care le-ai săvârșit. Așa hotărăște Însuși Dumnezeu pentru dreptul care păcătuiește, că nu se vor aminti faptele lui cele drepte: „Atunci nu se va mai pomeni toată dreptatea lui” (Iezechiel 33, 13).
- Te lipsește, frate, de ajutoarele cele mai alese ale lui Dumnezeu, fiindcă după cum o mamă iubitoare îndrăgește și poartă, din inimă, grijă de copilul ei, pururea, așa și Dumnezeu poartă de grijă sufletului tău când ești fără păcat de moarte: „După cum mama își mângâie pe fiul ei, și Eu vă voi mângâia pe voi” (Isaia 65, 13).
- Păcatul, frate, te face vinovat de pedeapsa cea veșnică, fiindcă îndată ce păcătuiești de moarte, numele tău se șterge din cartea vieții.
- Dacă nu nimicești păcatul înaintea morții tale, printr-o pocăință adevărată și desăvârșită, și printr-o îndreptare, sufletul tău cade de fapt în acele temnițe ale iadului, într-un loc de durere, într-un loc întunecos, așteptând până ce va veni învierea cea de obște, ca să învie și trupul tău, ca să capeți și împlinirea pedepsei.
Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet
