Suferințele noastre sunt semnul că îi aparținem lui Hristos, și cu cât sunt mai mari, cu atât este mai evident că nu suntem „din lume”. De ce toți sfinții, urmând exemplul lui Hristos Însuși, au suferit atât de mult? Fiind aruncați în mijlocul lucrurilor, legătura cu lumea le provoacă dureri următorilor lui Hristos; numai copiii acestei lumi nu suferă de nicio durere. Aceasta este un fel de reacție chimică infailibilă.
Oricât de drept și de fără prihană ar putea fi un om, există întotdeauna un element de păcat în el care nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu și care trebuie să fie ars. Păcatele noastre sunt arse de suferințele noastre.
Așadar, ce sporește puterile noastre spirituale? O ispită care a fost depășită.
Pr. Alexander Elchaninov, Jurnalul unui preot rus, Editura Ecclesiast, 2011
